Eu am să încerc să arăt că Twitter este chiar mai bun decât radioul pentru cine vrea să aibă audiență, și, mai mult, că nu este o aplicație doar pentru adolescenți, ci este o unealtă foarte utilă pentru un schimb rapid de informații între profesioniști normali și modești, dar cu interese comune și cu o agendă foarte încărcată.
Twitter este un site fondat în 2006 care, prin simplificare, ar putea fi asimilat cu un afișier global, o gazetă de perete mondială. Cine are de spus ceva, o spune pe un ”bilețel” care este fixat pe acest site. ”Bilețelul” este de fapt un mesaj web, un așa numit tweet, în care nu se pot scrie mai mult de 140 de caractere, dar care poate conține link-uri la pagini de internet, poze, sau videoclipuri. În 2014 Twitter avea 645 milioane de utilizatori înregistrați care postau 9100 de mesaje în fiecare secunda (sursa www.statisticbrain.com/twitter-statistics/).
Deși cantitatea de informație postată pe Twitter este impresionantă, fiecare utilizator poate fi foarte selectiv cu mesajele pe care le citește. Selecția se poate face în două moduri: pe bază de cuvânt cheie, sau hashtag (#diez), ori în funcție de utilizatorii pe care îi alegem să-i urmărim. Această facilitate, de selectare a mesajelor, duce în final la crearea unui șir de mesaje care este unic, specific interesului tău, iar lista se actualizează instantaneu, în momentul în care apare o nouă postare cu tema respectivă.
Să presupunem că te interesează COPD. Cauți pe Twitter #COPD și vezi ce mesaje apar, vezi cine le trimite, le citești pe cele interesante (e ușor, sunt doar 140 de caractere!), treci foarte repede peste cele mai puțin interesante, iar dacă este vreun utilizator care postează în mod constant lucruri interesante despre COPD, atunci îl selectezi ca ”Following”, pentru a-i urmări postările.
Conținutul mesajelor este foarte variat și poate fi de la lucruri frivole, la informații noi dintr-un anumit domeniu, știri, imagini, link-uri, sau opinii considerate de cel care le posteaza ca fiind interesante. De asemenea, se pot posta link-uri la bloguri cu mai mult text despre un anumit subiect, ori link-uri la youtube pentru imagini video.
Avantajul imens al acestui tip de comunicare este posibilitatea de a fi foarte selectiv cu o cantitate mare de informații, care se actualizează în permanență și pe care le accesezi doar cand și daca vrei. Nu te obligă nimeni să pierzi prea mult timp cu mesajele stupide, nu te întrerupe nimeni să-ți spună la telefon ce a mai făcut (Twitter este un mijloc asincron de comunicare, adică îl verifici doar atunci când vrei tu), nu trebuie să ștergi zeci de emailuri cu link-uri și informații inutile.
Generatorii de conținut pe Twitter sunt și ei foarte diverși. Oricine se înregistrează ca utilizator poate posta orice despre orice. O instituție postează anunțuri despre ultimele noutăți legate de activitatea instituției respective, un director sau șef postează opinii personale sau oficiale cu privire la activitatea sa pentru cei cu care lucrează, un om obișnuit postează opinii sau informații diverse care i-au atras atenția. Din acest motiv, fiecare utilizator poate ajunge la crearea unei identități digitale, a unui ”brand personal” care ar putea fi ilustrat printr-o reformularea unei zicale în ”spune-mi ce ai postat pe Twitter, ca să-ți spun cine ești”. Iar utilitatea dezvoltării unui brand personal în medicină este din ce în ce mai apreciată.
Mai mult, cum toți, în lumea modernă de astăzi, suntem foarte ocupați, prin Twitter putem ține în mod constant legătura cu persoane cu care altfel ne-am vedea foarte rar, sau de loc. În acest context mesajele frivole au și ele rolul lor. Desigur, este interesant și important să aflu ce a mai făcut colegul meu din America, care lucrează la același proiect ca și mine. Însă un pic de pălăvrăgeală nu face decât să ne apropie și mai tare - la fel cum și discuțiile ușoare (chit chat) contribuie la relaționarea socială în momentul întâlnirilor în persoană.
Postările, dacă sunt făcute de către medici, trebuie însă să fie făcute cu o responsabilitate suplimentară. British Medical Association și General Medical Council în Marea Britanie au norme clare cu privire la utilizarea rețelelor de socializare de către medicii care au o licență de practică. Încălcarea acestor reguli poate duce la sancțiuni dure, inclusiv la ridicarea dreptului de practică.
Regulile în detaliu sunt prezentate în altă parte. Însă în esență este vorba despre respect. Respectul față de pacient, față de ceilalți utilizatori și față de profesia de medic în general. Trebuie respectate cu strictețe confidențialitatea pacientului, adică nu poți posta nimic care poate fi identificat cu un anumit pacient. Trebuie respectați colegii. Nu se postează mesaje denigratoare, atacuri personale la oricine, mai ales la colegi. Cu alte cuvinte, sub nici o formă nu ”se spală rufele murdare în public”. Și, de asemenea, nu se postează mesaje care ar duce la denigrarea profesiei de medic.
Este până la urmă vorba despre un sistem impus de autocenzură, însă o cenzură cu un sens și un beneficiu real pentru autor, pentru pacienți, dar și pentru profesia medicală în general. Câteodată limitele între ce se poate scrie și ce nu se poate scrie sunt neclare. Sfatul organizațiilor medicale este să nu scrii nimic pe Twitter care nu ar fi potrivit să apară în ziarul local, sau să fie auzit la radio.
Twitter mai are o calitate suplimentară, vizibilă atunci când este asociat cu un eveniment, sau cu un produs cu foarte mulți utilizatori sau spectatori, cum ar fi un concert, un spectacol, dar și o societate medicală sau o revistă. Twitter oferă o voce și o identitate publicului. Dacă în trecut o prezentare publică putea fi doar aplaudată, acum, prin Twitter, publicul are posibilitatea de a comenta în timp real și de a vedea aceste comentarii imediat ce apar.
În educație, acest lucru a dus la utilizarea Twitter-ului la cursuri sau prezentări, pentru a capta comentarii sau întrebări din partea auditoriului.
Presa tipărită folosește Twitter pentru același lucru, pentru a capta opinii și informații din partea cititorilor, dar și pentru a distribui informații către cititori, pentru a anunța anumite articole sau noutăți. O revista, împreună cu cititorii, creează prin Twitter o comunitate virtuală, care este în permanentă interacțiune. Beneficiază astfel și revista, dar beneficiază în mod egal și fiecare dintre utilizatori. Iar sistemul este unul foarte democratic, unde calitatea informației este filtrată de tot grupul și de fiecare utilizator, dar nu de un comitet anume.
De aceea, împreuna cu echipa editorială de la revista ”Pneumologia” am creat un cont de Twitter pentru revistă la @revistapneumo pe care îl dorim la fel de activ ca cel al revistei ”Chest” (@accpchest).
Postările de pe Twitter la ”Pneumologia” vor fi sincronizate cu cele de pe Facebook, unde revista are deja un cont activ.
Revista ”Pneumologia” apare de patru ori pe an, însă postările de pe Twitter vor fi mult mai frecvente. Unele postări vor fi probabil frivolități, dar marea majoritate vor fi despre aspecte pe care echipa editorială sau alți colegi le consideră de interes pentru cititori. Fiecare va avea o voce și va putea participa la discuții.
În felul acesta ”Pneumologia” va avea o viață și între aparițiile editoriale tipărite, iar cei care au de contribuit cu ceva, vor avea posibilitatea să o facă imediat. O țară întreagă, ba chiar și restul lumii, va auzi cine suntem noi cu adevărat...
Tudor Toma
https://twitter.com/TToma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu