miercuri, 5 februarie 2014

Pneumologie si poezie



Curcubeul tristetilor


O ceață sufletu-mi panzește,
Cu faguri de tristețe ,
Și inima-mi împăturește
În lacuri ca sa-înghețe.
   
Clepsidra  vieții  s-a aprins,
Văd magii printre stele
Mirajul tainic m-a  aprins,
                                          Și plang în lacrimile mele.

                                           Suspin  să – nvăț  la tine Lună.
                                               Mă fragmentez într-un cristal.
                                       Învață-mă un zambet  Soare
                                                 Să mă transform într-un pumnal.

                                    Să spintec multe zile amare
                                             Tristeți și ploi de toamne reci,
                                 Visand  un răsarit  de soare
                                           Ce va domni in noi, in veci.

Mihaela Radu

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu