Printre piesele puse în
scenă actualmente la Teatrul Național din București se regăsește comedia amară “Idolul și Ion Anapoda”, sub
regia Ion Cojar și cu o distribuție de excepție: Dan Puric, Ileana Stana Ionescu, Ileana Olteanu, Cesonia Postelnicu, Irina Cojar, Silviu Biriş, Matei Alexandru, Afrodita Androne, Erika Băieşu.
Îmi aduc
aminte și acum cu plăcere că primul contact cu piesa a fost prin anii ‘90,
vizionând spectacolul musical de televiziune cu regretații actori Leopoldina
Bălănuță și Dinu Manolache.
Autorul este G.M. Zamfirescu, actor, director de scenă și
unul dintre cei mai importanți dramaturgi interbelici. Valeriu Râpeanu îl descrie ca pe un
“partizan al înnoirii artei teatrale în spirit realist, împotriva anchilozei,
rutinei, îngustimii de vederi, a spiritului de tarabă și coterie”.
Cele mai de preț lucrări ale sale sunt elaborate în
decurs de 10 ani, lăsându-ne moștenire piese de teatru (“Domnișoara Nastasia”, “Cuminecătura”, “Sam”
, “Idolul și Ion Anapoda”), romane (“Maidanul cu dragoste”, “Madona cu
trandafiri”, “Bariera”- rămas neterminat), nuvele, scurte articole, însemnări
și versuri.
Subiectul central al operei lui G.M. Zamfirescu este
lupta omului cu viața. Poate nu întâmplator este aleasă această tematică,
săracia însoțind cea mai mare parte din viața scurtă a scriitorului.
Unul
dintre cei mai apropiați prieteni ai săi, poetul Camil Baltazar aducea în scris
în România literară în iunie1932, căteva marturii elocvente: “G.M Zamfirescu
locuiește într-o modestă și scundă locuință la o margine tare depărtată a
Bucureștiului. O locuință în care lumina
electrică e încă un suav deziderat”.
Munca
asiduă și neajunsurile vieții îl fac victima tuberculozei, asemeni altor figuri
proeminente ale vieții culturale și științifice din primele decenii ale secolului
al XX-lea. Moare
la vârsta de 40 de ani într-o deplină activitate creatoare.
Irina Pele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu