Când mai puțin e mai mult

Românii au o scriitură ”în circumvoluții” spunea Nicole Vaillant, directoarea Editurii Vaillant, anul trecut, la deschiderea Salon du livre 2013 de la Paris. Acolo a fost întrebată de ce autorii români nu sunt mai bine vânduți în Occident. ”Unii scriitori sunt mult prea prolicși. Vor să spună prea multe lucruri și o fac pe căi lăturalnice, ceea ce îngreunează firul narativ.” Cititorul modern, ocupat și obișnuit cu texte mai simple, nu mai are cheia în care poate să citească și să înțeleagă aceste cărți.

Același lucru, după părerea mea, se poate spune și despre prezentările medicale. Majoritatea sunt prea lungi, prea stufoase și vor să spună prea multe lucruri. Nu este o meteahnă original românească, dar este vizibilă din plin la toate simpozioanele la care particip.

Liceul meu din Iași (C. Negruzzi), element formator esențial în toate domeniile, inclusiv în cel al comunicării, m-a educat să scriu și să gândesc în același dulce stil circumvolut de care vorbește acum Vaillant. Fiindcă altfel, mai simplu, mai clar nu era bine. Era prea simplu. Profesoara noastră de română nota cu 10 doar o colegă care avea niște compuneri cu fraze de jumătate de pagină, care sunau frumos la citit, dar care aveau foarte multe cuvinte inutile.

Curs de fiziologie. 7/4/1989.

Apoi, mai târziu, la facultate, am învățat să facem prezentări de la profesori. Însă prezentările lor erau de fapt cursuri, iar cursurile trebuiau să fie complete. Mulți profesori dictau, eventual aveau acetate, iar noi scriam, scriam și iar scriam fiindcă la examen trebuia să reproducem cursul așa cum a fost el prezentat. În perioada de formare am fost expus așadar doar la comunicări și prezentări complicate.

Lecția numărul unu  de la cursul de pictură, pe care l-am început după ce am împlinit 38 de ani, a fost să învăț să simplific ceea ce pun pe hârtie. Mai mult, am fost încurajat să învăț să-mi simplific modul de a gândi și de a vedea lucrurile. Să-mi simplific viața. Am fost surprins, fiindcă am fost crescut cu un sistem complicat de gândire și exprimare pe care-l credeam bun și valoros, iar acum îmi era foarte dificil să simplific lucrurile. ”Keep it simple” îmi repeta adesea Peter Wait, profesorul meu de pictură.

Simplificarea în  pictură și în fotografie  ajută la comunicarea eficientă a unui mesaj important.

Acesta este de fapt și rolul unei prezentări medicale, de a comunica unul, două sau maximum trei mesaje importante. De aceea prezentarea ta trebuie să aibă un fir narativ simplu, care să aibă sens și care să fie rapid înțeles.

Să ne uităm, de exemplu, la compoziția unui tablou, sau a unei fotografii. Este foarte ușor de a complica lucrurile, îngrămădind o mulțime de obiecte într-o imagine. Însă atunci rezultă o imagine fără un punct focal clar. Ochiul se plimbă haotic peste imagine fără să găsească un punct asupra căruia să se oprească și pe care să-l admire. În pictură și în fotografie, dar și în prezentările medicale zic eu, mai puțin înseamnă de fapt mai mult.

Prietena lui Klimt
 Versiunea complicata

Prietena lui Klimt.
 Dupa niste simplificari

Aici am luat un tablou mai vechi pe care l-am compus complicat și așa arată după ce l-am simplificat, la indicatiile profesorului.

Procesul simplificării este unul dureros pentru autor. ”Trebuie să fie și asta și cealaltă fiindcă toate sunt importante”. La fel și la o prezentare. Încearcă să ”raționalizezi” din diapozitive, din numărul lor, dar și din numărul de elemente de pe un diapozitiv. Nu mai mult de trei propoziții și doar cuvinte cheie. Ai să vezi ce tragic este pentru tine, ca autor, dar ce bine se vede din sală. Pentru cel din sală contează doar punctul focal și firul narativ.

Pentru mulți dintre autorii români, inclusiv contemporani, cred că Vaillant are dreptate. Sunt însă unele cărți ”circumvolute” (de exemplu, Florian Filip, ”Degete mici”) care îmi plac.


Tudor Toma