Irina Pele
Cu ceva luni în urmă, mai precis pe 4 iunie s-a redeschis pentru public Muzeul Colecțiilor de Artă situat pe Calea Victoriei, în clădirea fostului Palat Romanit. La scurt timp, într-un weekend, m-am trezit ca mulți alții, cu intenția de a-l vizita, aflând că aici sălășuiesc piese importante de patrimoniu donate de-a lungul anilor de diverși colecționari.
Din cele 34 de colecții de artă expuse mi-a atras atenția cea a Elenei și dr. Iosif N. Dona. Auzisem de numele Dona dar prea multe informații nu aveam. Ajunsă acolo, mi s-au înfățișat în fața ochilor lucrări ai unora dintre cei mai valoroși pictori români: N. Grigorescu, Șt. Luchian, Gh. Petrașcu, N. Tonitza, Th. Pallady, C. Ressu, J. Steriadi, Al. Ciucurencu etc.
Am rămas cu un entuziasm al clătirii ochilor cu frumos și cu o dorință de a cunoaște mai multe despre iubitorul de artă dar în același timp despre doctorul Dona (1875-1956).
Am aflat că legăturile sale de familie se intersectează cu ale istoricului V.A Urechia și cu ale scriitorului Al. Vlahuță, prin intermediul mamei. În cursul existenței sale a avut legături de prietenie cu mulți dintre artiștii menționați, unii dintre aceștia fiind chiar sub propria-i îngrijire medicală.
Ca medic, a fost la bază internist, cu specializare ulterioară în balneologie. A terminat studiile la Facultatea de Medicină din București, ulterior profesând în cadrul Spitalului Filantropia, și mai apoi în cadrul Sanatorului maritim de la Techirghiol unde este numit director, timp de aproape 40 de ani. Este unul dintre întemeietorii balneologiei românești, studiind efectul băilor de nămol, aeroterapiei marine, helioterapiei sau băilor de nisip, lasănd totodată în urmă o serie lucrări de specialitate balneologică (precum monografia „Tekir-Ghiolul”) sau cu altă tematică medicală.
„Fire blândă și veselă, cu mult humor, spirit neobosit, conștiincios și exigent, poseda o cultură generală vastă, cunoștea mai multe limbi străine, pasionat după muzică și artă, iubitor al naturii, botanist, vânător, I. Dona a fost o figură distinsă și aleasă a medicinii românești”. (C.I Bercuș, Pagini din trecutul medicinii, Ed Medicală, București, 1970).
Din cele 34 de colecții de artă expuse mi-a atras atenția cea a Elenei și dr. Iosif N. Dona. Auzisem de numele Dona dar prea multe informații nu aveam. Ajunsă acolo, mi s-au înfățișat în fața ochilor lucrări ai unora dintre cei mai valoroși pictori români: N. Grigorescu, Șt. Luchian, Gh. Petrașcu, N. Tonitza, Th. Pallady, C. Ressu, J. Steriadi, Al. Ciucurencu etc.
Am rămas cu un entuziasm al clătirii ochilor cu frumos și cu o dorință de a cunoaște mai multe despre iubitorul de artă dar în același timp despre doctorul Dona (1875-1956).
Am aflat că legăturile sale de familie se intersectează cu ale istoricului V.A Urechia și cu ale scriitorului Al. Vlahuță, prin intermediul mamei. În cursul existenței sale a avut legături de prietenie cu mulți dintre artiștii menționați, unii dintre aceștia fiind chiar sub propria-i îngrijire medicală.
Ca medic, a fost la bază internist, cu specializare ulterioară în balneologie. A terminat studiile la Facultatea de Medicină din București, ulterior profesând în cadrul Spitalului Filantropia, și mai apoi în cadrul Sanatorului maritim de la Techirghiol unde este numit director, timp de aproape 40 de ani. Este unul dintre întemeietorii balneologiei românești, studiind efectul băilor de nămol, aeroterapiei marine, helioterapiei sau băilor de nisip, lasănd totodată în urmă o serie lucrări de specialitate balneologică (precum monografia „Tekir-Ghiolul”) sau cu altă tematică medicală.
„Fire blândă și veselă, cu mult humor, spirit neobosit, conștiincios și exigent, poseda o cultură generală vastă, cunoștea mai multe limbi străine, pasionat după muzică și artă, iubitor al naturii, botanist, vânător, I. Dona a fost o figură distinsă și aleasă a medicinii românești”. (C.I Bercuș, Pagini din trecutul medicinii, Ed Medicală, București, 1970).
Am auzit ca s-a redeschis acest muzeu, nu am apucat sa il vad. In aceeasi directie recomand Muzeul Topalu, din jud Constanta, unde se afla o colectie de 250 picturi donate de un medic statului roman cu conditia ca ele sa ramana in casa in care a locuit. Este incredibil, sunt sali intregi de Tonitza, Iser, Sirato, Grigorescu, Darascu, Gheata, Jean Steriadi. Este si o himera a lui Paciurea. Si nu stie aproape nimeni de acest muzeu...
RăspundețiȘtergere